(L-am găsit pe http://origamiromania.forumgratuit.ro/ şi mă bucur că aceşti tineri entuziaşti sunt atât de decişi să practice şi să promoveze pe net arta plierii din hârtie în versiune românească.)Porumbeii au fost prezenţi în viaţa mea de când mă ştiu. Îi creştea un vecin şi îi admiram adesea cum zboară în jurul căsuţei cocoţate în vârful unui stâlp sau cum coboară să ciugulească grăunţele din ulucul găinilor şi să bea apă în zilele cu arşiţă. Erau de tot felul: gri deschis cu bentiţă închisă în jurul gâtului, alb cu roşu (în realitate era maro), albi ca neaua, pintenaţi, unii aveau coada ca un evantai desfăcut, alţii aveau penele cârlionţate şi părea că niciodată nu şi le pun în ordine.
Erau prudenţi, dar nu se speriau cu una cu două. Vecinul imi era rudă îndepărtată şi avea o fiică de vârsta mea, astfel încât, dacă ne jucam împreună în ograda lui, numaidecât ne prindea un hulub, asa li se spune la noi, şi ne dădea voie sa-l ţinem în palme preţ de un minut-două, ne lăsa să-l mângâiem pe căpşor şi pe aripi sau sa-i oferim ceva de ciugulit direct din palma noastră. Erau atât de cuminţi şi frumoşi, încât şi azi, când îi văd în parc sau merg la mama în vizită, încetinesc pasul să-i mai admir odată
Am mai pliat porumbei, mai multe modele şi îmi plac foarte mult, dar acesta are ceva deosebit.
Am mai pliat porumbei, mai multe modele şi îmi plac foarte mult, dar acesta are ceva deosebit.
