jueves, octubre 08, 2009

De toamnă


E toamnă…
Cu pensula muată în coraslă
dimineaţa-şi face tabietul -
pictează parcul cu fantasme.
Oraşul se trezeşte încetul cu încetul.

miércoles, octubre 07, 2009

De toamnă

E toamnă
De roadă geme dealul,
se-aleargă vântu-n valuri
şi duce spre înalţimi
parfum de măr domnesc...

De toamnă

E toamnă
Zorii salută dimineaţa,
Şoseaua-şi spală-n ploaie faţa -
Deschid umbrela veche
şi începe o nouă zi.

De toamnă


E toamnă
Cerul sfidează infinitul,
Vântul clădeşte labirinturi
din frunzele desprinse
de al verii paradis.

martes, octubre 06, 2009

De toamnă

E toamnă
Şi frunza face tumbe,
iar soarele s-ascunde
după un nor bronzat -
se joacă de-a mijatca...

viernes, octubre 02, 2009

De toamnă


E toamnă
Pe caldarâm numai castane
le strâng copii în ghiozdane
şi fac din ele bile de abac
la lectia de mate.

jueves, octubre 01, 2009

Sakuradama verde


Era luna august. Si eram la mare.

miércoles, octubre 29, 2008

Autumnala


Autumnală
Din nou poienele ard în jăratec,
se face scrum frunzişul ostenit,
se lasă peste ţară un parfum tomnatic:
bătrâna doamnă iar a revenit.

Castanul bombardează caldarâmul
la fel cum a făcut şi-acum un an
şi tot mai trist cu fiecare frunză este ramul,
iar vântul intonează un motiv banal.

Potecile din parcuri sunt pudrate dimineaţa,
Precum un clopoţel răsună paşii cristalin.

Te-am aşteptat,
nu te-am uitat,
nu am pierdut speranţa…

sábado, junio 21, 2008

Porumbel

(L-am găsit pe http://origamiromania.forumgratuit.ro/ şi mă bucur că aceşti tineri entuziaşti sunt atât de decişi să practice şi să promoveze pe net arta plierii din hârtie în versiune românească.)
Porumbeii au fost prezenţi în viaţa mea de când mă ştiu. Îi creştea un vecin şi îi admiram adesea cum zboară în jurul căsuţei cocoţate în vârful unui stâlp sau cum coboară să ciugulească grăunţele din ulucul găinilor şi să bea apă în zilele cu arşiţă. Erau de tot felul: gri deschis cu bentiţă închisă în jurul gâtului, alb cu roşu (în realitate era maro), albi ca neaua, pintenaţi, unii aveau coada ca un evantai desfăcut, alţii aveau penele cârlionţate şi părea că niciodată nu şi le pun în ordine.

Erau prudenţi, dar nu se speriau cu una cu două. Vecinul imi era rudă îndepărtată şi avea o fiică de vârsta mea, astfel încât, dacă ne jucam împreună în ograda lui, numaidecât ne prindea un hulub, asa li se spune la noi, şi ne dădea voie sa-l ţinem în palme preţ de un minut-două, ne lăsa să-l mângâiem pe căpşor şi pe aripi sau sa-i oferim ceva de ciugulit direct din palma noastră. Erau atât de cuminţi şi frumoşi, încât şi azi, când îi văd în parc sau merg la mama în vizită, încetinesc pasul să-i mai admir odată
Am mai pliat porumbei, mai multe modele şi îmi plac foarte mult, dar acesta are ceva deosebit.